Yello și încrederea în sine

Un text de I. 11 ani

Salut, micii mei prieteni!

Astăzi am de făcut un anunț important: Oficial îmi place să gătesc! De când merg la Rubik, așa cum v-am mai zis, am început să iubesc învățătură și cunoașterea. Tot timpul gatitul mi s-a părut o activitate grea, care implică foarte mult efort, așa că niciodată nu am incercat-o, deși ca sa fiu sincer, tot timpul am admirat-o si de multe ori m-am întrebat: ,,Cum ar fi sa ajung un bucătar-sef renumit în tot Colorfieldul?\”. Dar nu, nu am cum să mă apuc eu de așa ceva! E muuuult prea greu!
Cu toate astea, am încercat! Am luat reteta bunicii mele de placintă cu mere, apoi mi-am pus un sorț de bucatarie și m-am apucat de treaba! Am pus-o la cuptor și am așteptat. După o ora de stat la cuptor, așa cum scria în rețetă, am scos-o. Trebuie să menționez faptul că arată destul de bine. Am luat o gura după ce s-a mai răcit, iar apoi am scuipat-o instant. Era exact așa cum îmi imaginam. Nu eram bun la asta! De fapt, nu eram bun la nimic! Totul mi se părea o prostie! Sunt copii care se pricep la toate, dar așa sunt eu, greșit.

De atunci nu am mai încercat niciodată să gătesc, sau să fac orice altceva care iese din zona mea de confort. Nici să desenez nu mai vreau, probabil o să iasă ceva urat și o să-și bată toți joc de mine, iar pe deasupra mai și consum hartie degeaba.
După vreo doua luni a urmat o ora de Autonomie în învățare, care a schimbat totul. A schimbat modul meu de a gândi, mi-a făcut încrederea să se întoarcă înapoi în sufletul meu și m-a făcut să fiu mandru și de cel mai mare eșec nascut din încercarea de a găsi un nou sport, sau o nouă activitate la care aș putea la un moment dat sa excelez, sau cu care aș putea să mă mândresc. Am învățat de la bunica mea o vorbă:

-Repetitio, Mater studiorum est! Repetiția, e mama învățăturii!

Am învățat în aceasta ora de Autonomie în învățare că niciodată nu trebuie sa te dai bătut. Trebuie să îți urmezi visurile oriunde te-ar duce ele, să repeți de cate ori trebuie, până când reușești! Acum, după aproape cinci luni, sunt cel mai renumit bucătar de la mine din clasa. Gătesc mult la serbari și îmi place să-mi surprind părinții cu câte o delicatesă, după ce se întorc de la servici! Probabil unii dintre voi se întreabă: Cum a rămas cu placinta de mere a bunicii? Ei bine, am repetat-o de vreo cinci ori până a devenit bună, dar a meritat încercarea. Nici nu știi ce bine o să vă simțiți după ce reușiți să realizați ceea ce v-ați propus, chiar dacă asta se întamplă dupa multe, multe încercări!

Îi mulțumesc încă o data școlii Rubik, pentru că m-a învățat să am încredere în mine și să-mi urmez pasiunea! Am învățat că nu trebuie să îmi fie mereu frica, sau să nu încerc să sar peste un gard la atletism, doar fiindcă există posibilitatea de a cădea.
Trebuie să ne bucurăm de viața și să trăim fiecare clipa! Doar așa ne putem da cu adevărat seama ce ne place și cine suntem!